În Ceruri se cântă și se roagă în Limba ROMÂNĂ
De Adriana Agapii/ Chișinău / Moldova.ORG/ --
„Basarabie străveche,
Care n-ai sub cer pereche, Basarabie!
Osteneşti pe văi într-una,
Dar de lacrimi ţi-e cununa, Basarabie.”
Cuvintele cântate de Nina Crulicovschi au sunat ca un îndemn de pe scena din Piaţa Marii Adunări Naţionale, de 31 august. Cât nu este de straniu îndemnul a avut un ecou răsunător în rândurile celor adunaţi în piaţă.
Limba română în Republica Moldova este sărbătorită cu mare fast în fiecare an. Dar cât de sărbătorită este ea în sufletele moldovenilor? Cât timp vom mai avea nevoie de o astfel de sărbătoare a limbii române? Câţi ani se vor mai scurge până vom înţelege că limba română este limba strămoşilor noştri şi a noastră a tuturor românilor din Moldova?
Limba română şi tradiţiile noastre strămoşeşti sunt tezaurul ce a rămas neschimbat de milenii din cele mai vechi timpuri pe acest teritoriu binecuvântat de Dumnezeu.
Străinii, ce studiază istoria acestui teritoriu se minunează de integritatea neamului, păstrată în ciuda influenţei puternice a popoarelor de tot soiul, ce au râvnit pământurile românilor de-a lungul secolelor.
Burebista, Decebal, Bogdan I, Alexandru cel Bun, Ştefan cel are, Constantin Brâncoveanu şi mulţi mulţi alţii şi-au jertfit viaţa în scopul păstrării verticalităţii noastre ca neam. Au luptat pentru ca limba moştenită din strămoşi să dăinuie peste secole.
Astăzi în secolul XXI, eu român basarabean din Republica Moldova, îmi pun întrebarea, pentru ce a curs atâta amar de sânge, pentru ce s-a jertfit atâta lume ca limba română să rămână nemodificată şi pură ca la începuturi, dacă noi acum dăm cu piciorul şi călcăm în picioare toată istoria, limba şi tradiţia românească. Pot să vă spun un singur lucru, dragii mei conaţionali, că nu suntem demni de strămoşii noştri şi de jertfa lor.
„Ridică-ţi fruntea, mai sus, Române,
În lungi suspine de-ai fost bătut
Întinde fruntea, căci va fi bine!
Lucoarea vine de peste Prut”.
Nu uitaţi acest adevăr, dragi români din Basarabia.
Cât timp vom avea nevoie de sărbătoarea limbii române pentru a trezi spiritul românesc, ce se transmite ereditar, dar care dormitează?
Câţi fraţi români trebuie să mai vină să ne cânte şi să ne încânte de Ziua Limbii Române, ca să înţelegem că vorbim aceiaşi limbă şi cântăm aceleaşi cântece?
Treziţi-vă, dragi moldoveni, măcar în noul an, treziţi-vă!
