Multe voci sustin ca patruderea puternica a Rusiei si a Ucrainei pe podiumul Eurovision intareste si mai mult ideea ca aceasta competitie nu este decat una (geo)politica. Iar daca privim lista voturilor primite anul acesta de Dima Bilan provin din fosta Uniune Sovietica, scrie Gardianul.

O noua ipoteza insa, lansata de un specialist in domeniu, expune drept cauza a efectului pe care il observam astazi la Eurovision regulamentul care permite interpretarea pieselor in orice limba. In anii 1980 si 1990, tarile cu un succes continuu si constant erau Irlanda si Marea Britanie. Pe atunci, regula decreta engleza ca unica limba de interpretare.

In anii 1980 si 1990 – pana cand regulamentul privind limba de interpretare s-a modificat, permitand concurentilor sa cante in orice limba - Irlanda a castigat concursul de sase ori si a reusit, pentru inca trei ori, sa se claseze in top 3. Marea Britanie a obtinut doua victorii si opt plasari in top 3. Avantajul pe care aceste tari il aveau atunci era acela ca reprezentantii lor cantau intr-o limba inteleasa de majoritatea votantilor.

Eliminarea regulii limbii engleze obligatorii, care a permis de atunci interpretilor sa cante in orice limba, a pus capat suprematiei tarilor vorbitoare de limba lui Shakespeare, crede un specialist de la site-ul ecstoday.com. Nici una din aceste tari n-a mai urcat in top 5 de atunci! Totodata, numai victoria Serbiei de anul trecut (Marija Serifovic, cu piesa “Molitva”) a fost obtinuta cu un cantec intr-o alta limba decat engleza.

Anul acesta, rusul Dima Bilan a dat lovitura cu o melodie in engleza, “Believe”, si cu un show a carui spectaculozitate a fost sporita de prezenta a doua figuri celebre mai ales in randul popoarelor de origine slava: Edvin Marton si Evgeni Plushenko. Practic, a folosit vechea reteta a cantecului in engleza, combinata cu elemente care sa atraga cat mai multe voturi din tarile-pui ale fostei Uniuni